Cum arată chipul meu când mă gândesc la tine?
Pe chipurile oamenilor radiază fețele prietenilor noștri.
Asta vreau eu să demonstrez în acest experiment. Care experiment, funcționează ca, așa:
Ea este Selena, o fată frumușică și cuminte.
Și deșteaptă foc. Și, și, și de toate.
Selena se plictisește. Haideți să îi dăm ceva de lucru!
Ce vreau eu este să spuneți ceva despre ea, într-o singură propoziție. Ea vă va răspunde. Garantat!
Răspunsul ei va fi o fotografie cu chipul ei în timp ce se gândește la tine. Hm? Ce zici?
Poți să dai mai multe comentarii, poate că vei primi un răspuns mai satisfăcător.
Atenție, răspunsurile trebuie date aici, pe blog, nu pe Facebook.
La un moment dat, o să desemnez un câștigător, iar acesta va primi un cadou surpriză. La treabă! Nu e greu!
Linii fierbinți
Sunt fie contururi, fie conținuturi. Liniile sunt suratele noastre, prietenele pretențiilor la cunoaștere și la stăpânirea lumii.
Căci liniile sunt putere, ne spune de unde începe visarea și încotro să ne descătușăm baierele imaginației.
Ne aduc aminte că suntem goi.
Ne pun pe gânduri. Nimeni nu ne va putea răpi bucuria de a stăpâni peste un anume spațiu al acestei lumi. Niciodată.
De aceea, ne permitem să fim frivoli. Ce-i al nostru e pus deoparte.
Dar nu contenim la a visa că suntem doar contururi, nu hotare desemnate de nemiloasele linii ale unui meșter ce nu ține seama de vremuri și soroace.
Simțiți briza?
The shining of our darkness
It scares us, because of the eyes.
Then we realise it`s friendliness.
It tempts us strongly. Who can resist it?
It will hunts our dreams.
Then she will smile in face of the future illusions.
Lost
Scrie undeva, în cutare loc, cam așa și pe dincolo,
iar dincoace scrie că așa va fi,
exact cum n-a mai fost, și astfel,
împlinindu-se ce s-a zis prin cele părți,
trebuie să fie clar pentru toată lumea
că dacă nu ar fi fost nu s-ar fi pomenit în litere,
iar dacă nu s-ar fi scris
n-ar fi existat nici un rost să vă vorbesc despre asta.
Părerea mea!
Shadows in the light
We barely see each other:
It`s not because of the darkness.
It`s because of the light:
Still, we have the rain on our side:
Doamna, politica
Cu toții știm că politica e o curvă. Atâta doar că, din vreme în vreme, cam la fiecare patru ani, o îmbrăcăm cu țoalele ei cele mai de soi și o scoatem la promenadă pe alee, tratând-o cu respectul cuvenit unei doamne adevărate și prezentând-o altora ca pe o fată cuminte, la locul ei, numai bună de măritat.
Apoi o lăsăm să se întoarcă la ale sale, să facă ce știe ea mai bine.
Marea trimitere virtuală
Apoi le-a zis: „Duceți-vă în toată rețeaua de socializare, și postați poze drăgălașe cu Mine, citate și lozinci pe orice wall. Cine va da ”Like” și va distribui mai departe, va fi primi o invitație în grupul închis ”Pe-o gură de rai”; dar cine nu va da ”Like”, va fi pe veci unfrienduit. Iată semnele cari vor însoți pe cei ce vor da ”Like”: prin postările lor vor colora toată rețeaua în roz; vor scrie banalități nemaiauzite până acum; își vor însuși cu nonșalantă rodul muncii altora; dacă vor fi răutăcioși în comentarii, aceasta nu-i va vătăma în vreun fel; își vor da aprecierea peste cei fără prea mare vizibilitate, și iar aceștia vor fi promovați pe feed.”
(Parafrazare după Evanghelistul Marcu, de la capitolul 16, paragrafele 15-18)
Lichefiere
Nu mai curgeți ca proștii: solidificați-vă odată!
Apoi, opriți-vă și aplaudați vântul:
treziți-vă din reveria iadului euforic
ca să știți că Împărăția este a celor care se evaporă!
Banalitatea răului
Prea banal, prea ca în inima fiecăruia!
Sunt două poziții aparent convergente. Prima, formulată de Hannah Arendt în eseul devenit carte ”Eichmann în Ierusalim”, afirmă că nu e nimic excepțional în malefic, în diabolic, în sadicul care torturează, în sociopatul care minte, în psihopatul care seduce. Ce-a de-a doua, formulată de Nabokov în Pnin, e că ”răul e norma”. Ne simțim trișați, spune Nabokov, de finalul fericit, de avalanșa care, miraculos, se oprește în buza satului. Melodic, bardul rus al limbii engleze propune că ”doom should not jam”. Roțile dezastrului n-au voie să se blocheze. Experiența arată că, de obicei, nici n-are să se întâmple. Calamitatea are ceva irezistibil. Te obligă să îți ții ochii deschiși. Pe cât de majestică în imensitatea ei, pe atât de indiferentă e la conștiința individuală a privitorului, aceluia care va fi rămas cu sarcina să o memoreze, să o repovestească apoi. În fapt, în desfășurarea evenimentelor o dramă n-are nimic dramatic. Sunt cuvintele care o postced…
Vezi articolul original 1.791 de cuvinte mai mult
Tears of my inner sky (2)
I almost saved one before the final drop.
The window
But my had was too warm.
Tears at the mirror
And it lost its own sparkle. Now it shines.
Tears in the dessert
Clubul curiosilor
Daravera 