Nu înţeleg! (1)
Am tot auzit încoace şi-ncolo opinii ale unor oameni cu influenţă care fac apel la o moştenire creştină europeană. Unii merg până într-acolo că pretind naşterea civiliîaţiei europene în ţarcul religiei creştine.
Recent, am întâlnit pe blogul pastorului baptist Marius Cruceru reapelate idei despre tradiţia creştină fondatoare pentru Europa sau valorile care ne-au făcut .
Mda, oare la ce să facem noi creştinii apel când privim la istoria Europei? Ştergem cu buretele moştenirea greacă, aşa păgână cum e ea? Ingnorăm faptul că nici măcar cifrele nu ne aparţin, ci ne-au fost aduse plocon de către arabi? Cum stau lucrurile cu intoleranţa Bisericii de după apariţia lui Constantin? In ce consta moştenirea cruciadelor? Dar a Inchiziţiei? Dar a atâtor războaie religioase de tot felul?
Nu vreau să le văd pe toate-n negru, dar parcă niţică smerenie ne-ar prinde bine, nu credeţi?
Daravera 
Care este parerea dvs. despre ecumenism?
In principiu, cred ca ecumenismul este o utopie crestina. Problema principala o vad in fortarea unor compatibilitati ipotetice, in nivelarea unor crezuri ce se deosebesc irevocabil in unele aspecte. Din acest motiv exista o putenica rezistenta la ecumenism, mai ales in ortodoxie si in curentele evanghelice conservatoare: cei ce au tendinte ecumenice sunt calificati drept „eretici” de catre chiar coreligionarii lor (Patriarhul Moscovei a fost taxat dur pentru unele tendinte de-ale sale, in spatiul evanghelic Danut Manastireanu este un exemplu de „apostat”).
Mai degraba eu cred in interconfesionalitate, intr-o colaborare care sa plece de la premisa – reala – a diferentelor dintre noi (unele ireconciliabile) si a nucleului comun; de pilda, crezul de la Niceea …